Prima dată ne ocupăm de mere. După ce le spălăm bine, le îndepărtăm cotoarele. Fie folosim dispozitivul tubular, fie le tăiem în două și scoatem cotorul cu cuțitul. Dacă sunt mere ecologice, de la țară, le dăm pe răzătoare cu tot cu coajă, pentru că pectina leagă compoziția. Dacă nu știm sursa și sunt din comerț, curățăm coaja înainte. Continuăm până le radem pe toate, apoi le stoarcem ușor cu mâna. Nu aruncăm sucul! Este delicios și plin de vitamine, dar atenție: stoarcerea este esențială pentru că altfel blatul s-ar înmuia și prăjitura nu s-ar coace bine.

Este momentul să pornim cuptorul la 180°C (gaz – treapta medie), căldură sus și jos.

Punem pe foc o tigaie încăpătoare sau un wok, adăugăm merele rase și scurse, turnăm cei 50 ml de ulei și amestecăm. Imediat punem zahărul și cele două linguri de făină, amestecând bine ca să nu formăm cocoloașe. Aici este secretul care transformă o simplă reteta cu mere rase într-o cremă legată: faina absoarbe excesul de lichid și transformă compoziția într-un jeleu fin. Adăugăm zahărul vanilat și un praf de sare pentru contrast.

Gătim la foc mediu, amestecând constant, până când se gătesc merele și se evaporă lichidul în exces. Poate dura 10–15 minute. Dacă nu le-am fi stors înainte, ar fi durat mult mai mult și s-ar fi terciuit. Amestecăm continuu, pentru că zahărul se poate carameliza repede. După aproximativ un sfert de oră, când merele au devenit aurii și lucioase, stingem focul. Abia acum adăugăm scorțișoara – dacă o punem mai devreme, devine amară. Aroma e minunată, de Crăciun, de casă, de sărbătoare. Lăsăm merele să se răcorească puțin.

Cât timp se răcoresc merele, pregătim tava, cam 25×35 cm, cu hârtie de copt. Într-un bol punem făina cernută, praful de copt, sarea și zahărul. Amestecăm bine cu telul pentru dispersarea prafului de copt. Apoi adăugăm lichidele: sucul de portocale, uleiul și aromele. Amestecăm energic până obținem un aluat omogen, cu textura unei smântâni groase.

Turnăm în tavă jumătate din aluat (aproximativ), nivelăm și băgăm la cuptor pentru 25–30 minute. Facem testul scobitorii: dacă iese curată, stratul de jos este perfect. Este important să coacem acest strat separat, altfel rămâne crud sub greutatea merelor.

Când primul blat este gata, întindem stratul cremos de mere peste el. Se întinde perfect, nu curge, exact cum trebuie. Nivelăm frumos, apoi turnăm restul de aluat deasupra, ca o pătură moale.

Introducem tava din nou în cuptor, la aceeași temperatură, pentru încă 45 de minute. Dacă se rumenește prea tare, acoperim cu hârtie de copt în ultimele 10 minute.

După acest timp, prăjitura este gata. O scoatem și o pudrăm cu zahăr pudră vanilat cât este încă fierbinte, pentru aderență. O lăsăm să se răcească complet în tavă – acesta este testul răbdării! Dacă o tăiem caldă, se sfărâmă. După răcire, îndepărtăm marginile (care, știm bine, dispar primele la bucătar) și tăiem în romburi, pătrate sau dreptunghiuri.

Este o prăjitură de post, dar nu ai zice niciodată! Aromată, cu gust intens de mere și scorțișoară, cremoasă la mijloc, fragedă în aluat și absolut delicioasă. O rețetă care demonstrează că fericirea are gust de mere coapte.

Acum spor la treabă și poftă bună, dragilor! Vă pupă cu drag, Claudia!